Pledoarie pentru tradiție! - prof. Marius-Ovidiu Sebe

Postat la data de: 2021-03-14 23:08:26

Urălia este o tradiție străveche care nu trebuie să dispară. Este însă imperativ o reașezare a ei în cadrul unor norme acceptate de comunitate prin care să devină prietenoasă cu mediul, adică o renunțare totală la arderea anvelopelor și a materialelor plastice extrem de nocive. În același timp, o asumare a responsabilității organizatorilor prin măsuri care să prevină orice riscuri legate de aprinderea focului, acceptul acordat de vecinătate care că nu fie deranjată și bineînțeles respectarea restricțiilor impuse de situații speciale, cum este de exemplu anul acesta pandemia COVID, pot fi câteva exemple de reguli sau norme acceptate deopotrivă de autorități și comunitate.

La Brănești, Urălia, Iertăciunea și Ziua Cucilor sunt strâns legate, ele reprezintă un întreg. Este de fapt a treia mare sărbătoare a comunității, după Sărbătoarea Crăciunului și a Invierii.





Aceste obiceiuri și-au pierdut vechile semnificații și au devenit mai degrabă evenimente de socializare și comuniune în cadrul comunității atât de mult afectate de restricțiile impuse de pandemie. Interdicțiile impuse in acest sens stârnesc reacții chiar și din partea celor mai puțin interesați de tradiții dar afectați de restricțiile pe care le trăim cu toții.

Imi aduc aminte când eram copil că toți ne doream să facem Urălia, dar nimeni nu dorea să o aprindă în dreptul casei lui pentru a nu fi afectat de fumul greu al cauciucurilor. Apoi, alte discuții! Cine se îngrijește și unde se aruncă cenușa rezultată de la arderea Urăliei? În cele din urmă ajungea undeva pe la marginea satului. Evident că astăzi lucrurile nu mai stau așa. Intradevăr, o serie de probleme ridică această tradiție dar putem să căutam soluții.

Mă gândesc acum și la Urălia de altădată, de pe vremea lui bunicu. Imi povestea tata, când era copil, că bunicu i-a făcut o bucurie de Urălie, a luat cea mai întinsă prăjină din curte iar în capătul ei a legat un șomoiog de cârpe înmuiate în păcură, pe care l-a aprins. Apoi învârtea prăjina aprinsă pe deasupra capului cu fel de fel de strigături de "Urălie". Tradițiile sunt legătura noastră cu trecutul, averea lăsată de bunici și străbunici pe care trebuie să o păstrăm și să o transmitem mai departe. Este adevărat că trebuie să veghem ca aceste tradiții să nu evolueze dincolo de limitele unor norme acceptate unanim.

Sursa: Sebe Marius Ovidiu