Povestea Morii de Apă de la Zgâriata

În Brănești, pe râul Pasărea au existat mai multe mori de apă. Dintre toate, cea mai renumită a fost Moara de la Zgâriata. Aceasta era amplasată pe drumul ce merge La Zăgaz, pe malul stâng al apei, în capătul digului care separă astăzi bazinele 3 și 4. Drumul ce cobora din marginea cătunului Băjenari și mergea mai departe prin pădure la Cernica, cunoscut astăzi ca strada Ilfov, se numea în trecut Drumul Morii, pentru că mergea la moara satului. Parcela din partea stângă a acestui drum, între malul apei și pădurea Cucu era cunoscută ca moșia Zgâriata.

Înainte de anii 90, pe acest loc exista groapa de depozitare a gunoiului satului. Astăzi, înflorește aici un cartier de case noi, dar în trecut a existat un sat la fel de vechi ca și satul Brănești, satul Zgâriata. Acesta exista încă din vremea lui Mihai Viteazul. Prin preajma anilor 1700, din cauza ciumei, s-a risipit. Urme ale satului străvechi ies la iveală și astăzi, la aproape fiecare săpătură în zonă.

Putem spune că morile de apă sunt la fel de vechi ca și satele întrucât sunt menționate în primele documente de atestare a localității, care reglementau diverse aspecte privind proprietatea moșiilor cu tot avutul lor.

Deși nu avem dovezi clare, este de presupus că Moara de la Zgâriata datează încă de la începuturile satului Zgâriata, având diverși proprietari de-a lungul timpului. Primele date despre Moara de la Zgâriata le avem de la începutul anilor 1800, când Moara de la Zăgaz este consemnată cu denumirea de "Moara Maicilor" iar apoi, pe la sfârșitul anilor 1800, când apare sub denumirea de "Moara de la Sgâriata". Moara a funcționat până la începutul anilor 1900, când în localitate apare o surată mai emancipată, prima moară mecanică cu valțuri a fraților Zlătescu.

Sursa: prof. Marius-Ovidiu Sebe